Drama unei vieți nu este neapărat drama greutății, ci a ușurătății. Sau, altfel spus, insuportabila ușurătate a ființei. În cartea cu același nume scrisă în 1982, Kundera prezintă în paralel destinele mai multor personaje complexe, care își transcend propria condiție și aspiră către ”Supraomul” lui Nietzsche.

Plasat în Praga anilor ’60, romanul începe cu ideea eternei reîntoarceri, conform căreia viața se află sub semnul repetiției. Dacă efemerul face lucrurile să pară mai ușoare, eterna reîntoarcere le sporește însemnătatea. Cu alte cuvinte, orice ne-am dori, trebuie să ne dorim și în Eterna Reîntoarcere. Aici este adevărata provocare adresată personajelor deopotrivă.

Tomas este un medic chirurg afemeiat, dar care își iubește soția cu adevărat....