“We dance alone. That’s why we only play electronic music”.

The Lobster (Homarul) este un film despre iubire și distopie. Dragostea se consumă într-un regim totalitar, în care există doar cupluri. Cei care n-au pereche sunt damnați într-o existență guvernată de reguli stricte. Traiul în doi devine o rațiune de a fi ce nu poate fi contestată.

Asistăm la un spectacol distopic, regizat de Yorgos Lanthimos, în care fericirea și singurătatea se exclud. Oamenii sunt obligați să-și găsească un partener de viață. Dacă eșuează, sunt transformați în animale.

David, interpretat excepțional de Colin Farrell, se desparte de soție și ajunge într-un hotel în care sunt distribuite persoanele singure. Are la dispoziție 45 de zile pentru a-și găsi pereche, altfel se va...

 „Stilul de luptă a lui Romero provoca emoție autentică, fiindcă păstra puritatea deplină a mișcarilor, și de fiecare dată, cu aceeași nepăsare și stăpânire de sine, lăsa coarnele taurului să treacă foarte aproape de pieptul lui.”

Întotdeauna m-au fascinat coridele. Toreadorii trebuie să fie cu adevărat înzestrați cu o pasiune fără limite. Cheia se află în măiestria cu care toreadorul mânuiește capa. Un spectacol riscant, în care graniţa dintre viață și moarte se poate șterge extrem de ușor.

Ernest Hemingway descrie în „Fiesta” coride ce te captivează. Ești prins acolo, în mijocul taurilor înnebuniți, gata să atace într-un moment sau altul. În jur vezi mulți oameni agitați care vor să simtă plăcerea riscului. Rămâi captiv în miezul luptei...

Am vizitat Grecia de două ori și m-aș mai întoarce cu drag. Pe Acropole am simţit că sunt undeva deasupra lumii, într-un templu al perfecţiunii geometrice. Îmi vin în minte străzile cu lămâi, portocali şi măslini, gustul amărui-dulceag al smochinelor. Cel mai mult mi-a plăcut însă Zorba...să dansez pe Zorba Grecul. Paşii aceia şi ritmul mă purtau departe, undeva la capătul lumii. Şi atunci mi-am amintit de Alexis Zorba, marele dansator ce sfida gravitaţia.

În ”Alexis Zorba”, Nikos Kazantzakis surprinde destinul a două personaje care aparţin a două generaţii diferite. Zorba, la cei şaizeci de ani ai lui, dansează ca un zeu şi cântă la santuri. Jupânul e însă tânăr, până în treizeci de ani şi scrie cărţi. Primul se poartă de parcă n-ar muri niciodată....